insomnia de sâmbătă.

e târziu, dar nu am somn. e întuneric, tot ce văd sunt niște umbre pe un perete, iar mintea mea le găsește fel de fel de semnificații. sunt niște cercuri simple, pline, tăiate de multe linii negre. Îmi e dor de umbrele din casa alor mei. nu erau la fel de multe, iar liniile se întretăiau. aici e o lume mare în care simt că nu cunosc pe nimeni. am momente, ca acum, în care mă simt singur. alte persoane au început ușor-ușor să ia locul familiei. persoane la care încep să țin din ce în ce mai tare. câteodată stau și mă întreb de ce nu am rămas pe canapeaua din ploiești. umbrele erau altfel acolo, dar eu de cercurile negre de aici am nevoie. oricât de închise ar fi, știu că dimineață îmi voi construi propriul imperiu.

 

bucurești, 29 decembrie

Reclame

Șantierul pe care constructorii nu dorm

Se face o lună de când îmi spăl singur hainele și de când am învățat să nu mor de foame. Mai exact, se face o lună de când sunt în București pe cont aproape propriu, o lună în care am mers mult, am văzut multe și am făcut și mai multe. Citește în continuare „Șantierul pe care constructorii nu dorm”

Focșani Blues Festival 2018, mai șmecher decât 2017?

Stau ca un trist în Fable, singur, cu laptop-ul în brațe. Măcar dacă era mai aglomerat pe aici să pot să îmi fac prieteni, dar e luni. Nu iese nimeni luni din casă. Afară e frig, practic stă să plouă, e o vreme d-aia nesimțită de toamnă. Dacă vremea asta îmi amintea înainte de zone de munte precum Sinaia sau Predeal sau mai știu eu, acum îmi amintește de Focșani, mai ales de ultima zi a festivalului de blues. La fel de nasoală a fost vremea și atunci. Dacă tot stau degeaba și sunt bombardat de flashback-uri, hai să mă revanșez față de voi și să vă povestesc cum a fost la Foșani Blues Festival. Citește în continuare „Focșani Blues Festival 2018, mai șmecher decât 2017?”