Cât timp am stat pe băncile școlii, taberele nu m-au atras mai deloc. Singura dată când am mers în tabără cu școala a fost în clasa a IX-a. Activitatea se ținea într-o zonă relativ rurală, nici la munte, nici la mare. Cu toate că m-am îndrăgostit de locul respectiv, tabăra nu m-a captivat în totalitate. Activitățile propuse erau destul de plictisitoare. Pe lângă asta, persoanele care se aflau în jurul meu nu prea erau pe aceeași frecvență cu mine, pentru că aveam obiective și interese diferite, în unele cazuri chiar total opuse. Nu era vina nimănui, dar pur și simplu n-a existat conexiunea aia.

Anul trecut am aflat cum vine treaba asta cu tabăra. În urma insistențelor unui prieten am acceptat să iau parte la o altă tabără pe care el o organiza, alături de echipa sa. Am fost, însă, destul de reticent. Am stat o săptămână alături de niște persoane printre care m-am regăsit și cu care am reușit să mă înțeleg. Atunci mi-am dat seama că taberele pot fi altfel. Abia după o perioadă am înțeles de ce persoanele de aici erau diferite de cele din prima mea tabără. La Școala de Vară (tabăra de care vă vorbesc), participanții sunt aleși în urma unor aplicații, spre deosebire de taberele organizate de dirigu’ sau diriga, unde tot ce trebuie să faci e să aduci banii și să consideri că totul ți se cuvine.

Am petrecut o săptămână la mare într-o stațiune deloc extravagantă și m-am convins că trebuie să accept aceeași provocare și anul ăsta. Mai e o zi și mă duc acasă, dar am deja confirmarea că m-am distrat mai bine decât anul trecut. Majoritatea activităților și atelierelor la care am participat au fost pe vibe-ul meu, iar noii participanți au fost super deschiși, ceea ce m-a bucurat.

Efortul adevărat a fost cel făcut de organizatori. Deși nu am avut voie cu alcool în tabără, i-am luat la o bere d-aia cu extra-lămâie și am încercat să aflu chestii din spatele cortinei. Cei 16 tineri care s-au ocupat de organizare (17-26 ani) au lucrat cot la cot încă din luna aprilie pentru ca proiectul să iasă pe măsura așteptărilor participanților. Deși o bună parte din echipa organizatorică avea examenul de bacalaureat cu două luni înainte de Școala de Vară, modul de derulare al proiectului nu a fost afectat foarte tare… din contră, tind să cred că i-a motivat mai puternic.

De data asta am reușit să relaționez cu aproape toți trainerii. Faptul că unii dintre ei sunt de vârsta mea sau mai mici a lansat unele îndoieli în rândul participanților… asta până după primele cursuri în care au demonstrat că locul lor chiar e acolo.

Eu anul ăsta m-am orientat către atelierul de dans și către cel de antreprenoriat. Pe partea de dans cred că l-am demoralizat în totalitate pe trainerul Radu Poșoi cu mișcările mele cel puțin criminale. În sfera cealaltă, la antreprenoriat, Luca Știrbăț m-a pus la flotări pentru fiecare moment în care i-am întârziat la atelier pentru că am dormit până mai târziu (zilnic adică). Pe lângă caterinca cotidiană, am prins câteva hint-uri ca să nu mai dansez atât de obscen și am înțeles în câte feluri pot să mă tufă băieții de la ANAF.

Sidenote: orele de antreprenoriat de la școală sunt, în majoritatea cazurilor, un bullshit, pentru că e foarte puțin probabil ca profa (sau profu’) să aibă experiență în domeniul pe care ți-l predă.

Sincer nu toți participanții mi-au făcut o impresie bună. Ca în fiecare context, orice pădure are uscăturile ei. La SDV m-am bucurat că au fost puține astfel de persoane (două-trei) pe care am încercat să le evit și care mi-au făcut nervi cu atitudinea lor de „totul mi se cuvine”. Organizatorii n-au nicio vină, nu ei trebuie să îi educe. De aia există părinții.

Nu are rost să centrez întreg articolul pe ideea asta, dar a fost ceva ce mi-am dorit să punctez. E frustrant ca într-o mare de oameni faini să te lovești de doi-trei puștani care să fută toată atmosfera (ca-n viață, de altfel).

Vă las mai jos câteva poze făcute de trainerul și fotograful Darius Gabriel Dorobanțu (+Stevan Milovan). Also, am publicat pe Instagram (@dinu.bog) un reper cu toate story-urile de la Școala de Vară. Follow!

P.S.: Dacă ești participant și citești articolul ăsta, aștept părerea ta în plicul meu de feedback de la sala mare. Promit să o public pe story sau chiar ca update în textul ăsta:)

Reclame

Un gând despre „FOTO. Povești de la #SDV2018

Tu ce părere ai..?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.