Azi, 13 aprilie 2018, împlinesc 4 ani de când scriu aici, pe blogul ăsta. Ce urmează să citești mai jos e un interviu pe care singur mi l-am luat, pe baza celor mai întâlnite întrebări. Spoiler alert! Urmează unul dintre cele mai personale articole ale mele.

Primul an de blog. Înainte să scriu stăteam foarte prost cu self-confidence-ul

Am început să scriu de nervi, acum vreo patru ani.  Eram mic, aveam frustrările mele. Am crescut scriind. Uneori făceam alegerile bune, alteori o dădeam grav în bară, dar de fiecare dată mi-am asumat ce am scris. Fiecare eșec m-a maturizat puțin câte puțin, nu îl regret pe niciunul, iar fiecare succes mi-a crescut încrederea în propria persoană. Pentru mine asta era o problemă, înainte să mă apuc de scris stăteam foarte prost cu self-confidence-ul, iar, cu riscul să exagerez puțin, să îmi deschid un blog a fost pentru mine un act de curaj.

PTDC0027
Eu în primul an de scris, la primul meu concert Paraziții.

De la o perioadă mi s-a spus că am început să fiu arogant. Consider că nu e datoria mea să fac pe plac fiecăruia. Mereu am încercat să întorc favorul cuiva, aproape de fiecare dată am reușit. Nu mi-a fost rușine să zic nici scuze, nici mulțumesc. În rest, dacă sunt de părere că alături de o persoană nu îmi pierd timpul și dacă am ceva de învățat, o păstrez. Dacă nu, filmul se rupe rapid.

A avut cine să mă susțină. De la fiecare ai ceva de învățat

Încă din primul an de scris, am avut persoane care mi-au fost alături și care m-au susținut. Unele au fost temporare, altele încă sunt alături de mine. În timp am primit mesaje în care ori mi se mulțumea pentru un anumit text ori în care eram felicitat pentru întreaga activitate, dar și mesaje în care îmi erau promise lucruri nasoale pentru că m-am apucat să scriu pe un anumit subiect.

IMG_6729
O parte din persoanele care m-au ajutat în treaba asta cu scrisul. Subliniez „o parte”, recunosc, tare mi-ar fi plăcut să îi adun pe toți cei care m-au susținut ca să îi trag într-un selfie.

De fiecare dată când s-a întâmplat asta, am continuat să scriu și să pun presiune pe punctul ăla. Am știut că dacă primesc un astfel de feedback, apăs, în sfârșit, unde trebuie și unde doare cel mai tare.

Sunt la curent cu ce se petrece în jurul meu. Ponturile „anonime” sunt la ordinea zilei

Am fost de fiecare dată cât mai sincer cu cei care îmi citeau blogul, iar ei și-au pus de fiecare dată încrederea în mine. Numai eu știu câte ponturi „anonime” am primit despre profesori, medici, politicieni (șamd.) din Ploiești și Prahova.

Le-am apreciat deschiderea cititorilor și am încercat să le rezolv problemele în felul meu – scriind – fără să le dezvălui în niciun moment identitatea sau să le pun viața în pericol. Nu, bloggerii nu au o viață chiar atât de periculoasă, dar din partea unora nu știi niciodată la ce să te aștepți.

Persoanele care te descurajează din a face ceea ce iubești sunt niște paraziți care trebuie eliminați

Blogul mi-a deschis multe căi. Am cunoscut multe persoane datorită lui, primele colaborări au venit datorită blogului. Tot datorită lui am eliminat din viață persoane care „atentau” la fericirea mea.

E fapt cunoscut că persoanele care te descurajează din a face ceea ce iubești sunt niște paraziți care trebuie eliminați unul câte unul. Ești propriul tău stăpân, tu îți construiești calea, nu trebuie să ți-o aleagă alții. Aleargă cât mai mult după noi experiențe.

Blogul a fost și este principala unealtă de branding personal

Fără blog probabil nu testam niciodată prosoape de bucătărie, nu încercam mâncare d-aia vegană cu semințe și humus, nu ajungeam să colaborez cu ziare de top, nu îmi trăgeam bile de kendamă în cap și nici nu ajungeam să cunosc diverse tipologii de persoane. 

Scrisul pe blog mi-a dezvoltat creativitatea, curajul, încrederea în propriile forțe și, evident, fluența în scris. 

WhatsApp Image 2017-05-31 at 20.23.09
Stereotipurile ne țin în loc. În imaginea asta sunt trei persoane din Guvernul României care mi-au deschis ochii privitor la multe lucruri din jurul meu și care știu că îmi sunt în continuare alături. Chiar avem câte ceva de învățat de la fiecare om din jurul nostru.

În următoarea perioadă vreau să duc blogul la următorul nivel, vreau să dezvolt corespunzător comunitatea din jurul lui, vreau să îi fac mai mulți prieteni prin colaborări puternice și de durată.

Gata cu sentimentalismele, să revenim la articolele care au făcut blogul ăsta atât de citit. Mulțumesc tuturor pentru toată atenție pe care i-o acordați atât lui, cât și mie. Datorită vouă se află în topul blogurilor din Prahova.

Reclame

Tu ce părere ai..?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.