Mereu îi vedeam pe copiii la care făceam pratică pedagogică cum se jucau cu kendame. Am mai pus și eu mâna pe câte una, din când în când, dar pentru câteva minute, în timp ce „proprietarul” mă privea insistent, așteptând să îi returnez jucăria. 

La început mi se părea funny cum stau toți copiii ca niște roboței cu bețele alea din lemn și cu bila aia grea care trebuie aranjată în nu știu ce feluri. Cred că i-am privit chiar puțin răutăcios, dar după mi-am dat seama că noi, ăștia mari, facem exact același lucru, numai că la noi nu e constructiv deloc. Noi stăm cu ochii bulbucați în telefoane și rânjim la niște aplicații care se aseamănă teribil una cu cealaltă, dar pe care le schimbăm între ele la minut.

Oprește-te aici din citit și dă-mi follow pe Instagram (dinu.bog). Gata? Bine, continuă…

Măi, colegii mei de generație, copiii ăia care își mai trag din când în când câte o bilă de lemn în cap în timp ce încearcă să o bage pe băț își dezvoltă anumite calități motrice (și nu numai) pe care noi nu le mai avem. Vă zice asta un elev la pedagogie, care în patru ani deși nu a fost premiant tot a prins bazele psihopedagogiei. Reflexele lor sunt mult mai dezvoltate decât ale noastre. Tot așa au învățat să fie răbdători și toleranți, nu ca mine să se enerveze rapid și să se dea bătuți în loc să insiste pe problemă.

Ăsta a fost cadoul pe care l-am primit de la AFI Ploiești și de la echipa Republika (agenția de PR, nu ziarul). A fost o surpriză totală, nu știam că e vorba de o jucărie d-asta. Nu știam nici măcar că trebuie să îmi vină un pachet. Recunosc că în momentul în care am deschis cadoul m-a bușit puțin râsul și am fost sceptic. Sunt băiat mare, ce să fac cu asta?

Am plecat la treaba mea, că trebuia să mă cert puțin cu femeile care vând abonamente de autobuz în Ploiești, iar seara am pus mâna pe kendamă așa… la mișto. Minute bune am stat să mă joc cu ea pentru că devenise mai captivantă decât orice altă activitate de-a mea din ziua respectivă. Am lăsat feisbucii, am lăsat instagramele, mesajele, apelurile, tot. Task-ul meu principal în momentul ăla era să îmi iasă schemele alea văzute la copiii de a IV-a.

Mulțumesc din suflet pentru cadoul fain care, apropo, nu știu dacă se observă, e semnat personal de CRBL, băiatu’ ăla care a cântat în Simplu, alături de Smiley, care a apărut prin niște reclame și care, mai nou, și-a făcut un obicei din a-i încuraja pe ăștia mici să lase telefoanele la încărcat și să se joace cu kendamele.

Am lăsat mai jos un unboxing, deși nu era niciun „box”, dar asta e denumirea folosită prin vlogosferă și mă supun. Contextul campaniei AFI îl găsești aici aici!

 

 

Reclame

Tu ce părere ai..?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.