Glumesc. Am stat mai mult de 24 de ore în Râmnicu Vâlcea, dar v-ați obișnuit cu #24deore, deci am zis să o las așa. M-am deplasat în Râmnicu Vâlcea ca partener al AMC Fest, că era a doua ediție și mna.

Festivalul avea loc sâmbătă și duminică, așadar eu am venit de vineri, ca să fiu pregătit de orice. Am profitat de zilele petrecute pe acolo și am încercat, iar, să cunosc cât mai mulți oameni. Din fericire a fost mai ușor decât data trecută.


Vezi cum am petrecut 24 de ore în Focșani


Am uitat să vă zic, am plecat din București spre Râmnicu împreună cu Cristina, tipa care a fondat AMC Fest, mă rog, una dintre fondatoare. Bine, e și un fondator. Un el și două ele gen. V-ați prins voi. Bine? Da.

Florin a venit să ne ia din gară. Inițial mi s-a părut puțin dubios, pentru că avea o bască specifică pescarilor și nu puteam să îl iau în serios. Ulterior am aflat că e o întreagă modă de genul printre tinerii din Vâlcea pe care, din câte am înțeles, tot el a inițiat-o. Anyway, în minutele următoare mi-am dat seama că Florin e ok. Dacă îl vedeți pe stradă, nu e neapărat nevoie să traversați. E pașnic.

Am plecat de la gară pe ceva drum ce avea un pod din ăla pentru trenuri (l-am băgat pe la începutul aftermovie-ului AMC Vâlcea) și am dat și de Ana, o participantă la AMC. Am întrebat-o ce putem vizita în Vâlcea. Nu mi-a răspuns, că avea prieten.

Deja prea multe nume, ă? Abia am început. În poveste apare și Sebi. Sebi e tipul la care urma să locuim în prima noapte (și zi). Greu de descris. E de bine, oricum.

După ce ne-am lăsat bagajele la el, mi-am luat aparatul la gât și am plecat prin oraș către ceva ceainărie destul de populară pe acolo, unde se ținea o ședință a Consiliului Județean al Elevilor Vâlcea. Unele consilii ale elevilor beneficiază de o sală mișto și de toate condițiile și nu fac nimic util, pe când altele țin ședințe pe unde apucă, dar se simte eficiența echipei. Așa am auzit, cel puțin.


Citește aici, fără nicio legătură, unde am fost cazat la Focșani!


Abia după ce am ajuns la ceainărie am luat și eu legătura cu băieții mei, adică Herghe, care s-a ocupat de blog cât eu o ardeam vâlcean.

Pe câțiva din CJE Vâlcea îi știam încă de la Adunarea Generală CNE din februarie. Am stat pe acolo până a început să plouă și ne-am cărat spre sala unde urma să se țină AMC Vâlcea, adică sala „Jean Monet” (cu un singur „n”) de la Colegiul Național de Informatică „Matei Basarab” Râmnicu Vâcea (peda adică).

sala-de-festivitati-jean-monet-valcea.jpg

M-am refamiliarizat rapid cu sala „Jean Monet”. O știam de la același AG CNE. Și scările erau la fel de ok!

16522087_949206838543374_1561854090_o

Vremea din Râmnicu m-a șocat permanent. Dacă în februarie era vreme de primăvară și umblam în tricou (inclusiv noaptea), de data asta, la începutul verii, a plouat non-stop. Dar nu că a plouat lung și gata. Ploua numai la orele pare, în rest era senin și cald. Un fel de Londra mai confuză.

În fine, m-am întors la ceainărie ca să ne întâlnim cu voluntarii AMC din Vâlcea și am jucat ceva boardgame de care nu mai auzisem și de care sper să nu mai aud. Încă am traume.

Pentru că vremea era decentă, după ce am plecat de la ceainărie am respectat tradiția. Am vizitat, potrivit localnicilor, cea mai bună shaormerie din Râmnicu Vâlcea. Ce-i drept, n-aș fi crezut. Se afla în ceva subsol, lângă niște toalete, dar îmi era foame. Într-adevăr, avea un gust ok. Am împărțit-o 50/50 cu covorul lui Sebi.

Pe la 12 noaptea am zis să mă culc, ca un pensionar ce sunt, ca să mă trezesc devreme în dimineața următoare. Sebi și ceilalți erau la un majorat, deci în casă eram numai eu, Cristina și Filo’. Noi dormeam, el se juca LOL sau ceva. Am ațipit. La 3 dimineața era casa plină, eu eram învelit (???), iar toată gașca vâlceană stătea în cur, pe covor, și se juca în rețea. Am adormit la loc cu imaginea asta în minte.

În fine, am reușit să mă trezesc devreme sâmbătă. Mi-am luat jucăriile de la Sebi și m-am mutat pentru câteva ore în sala „Jean Monet”. Am mai pierdut timpul pe acolo și apoi am plecat la Alioli (parcă), unde am mâncat ceva șmecherii cu nume scumpe, după care am vizitat unicul mall din Râmnicu și am mers pe ploaie la pensiune.

Ne-am terorizat proaspeții vecini, cât să ne marcăm teritoriul, apoi am plecat iar la Alioli. De data asta era toată gașca vâlceană, toți băieții grei din Râmnicu. Am mai stat și pe acolo, iar apoi am ținut afterparty-ul la pensiune, în ciuda vecinilor noștri septuagenari.

Am adormit în condiții necunoscute, m-am trezit a doua zi la prânz, iar la 14 mi-am luat bagajele și m-am cărat acasă.

P.S.: Bă băieți, domn’ primar, faceți ceva cu gara aia, că zici că e gara unei comune, nicidecum a unei capitale de județ.

P.S. 2: Mi-am tras și eu bască de pescar.

 

Anunțuri

Tu ce părere ai..?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s