În ultimele ore, mai multe localități din Prahova au rămas nealimentate cu energie electrică din cauza condițiilor meteorologice. Pornind din acest punct, mi-am imaginat un scenariu puțin mai complex.

Trăim într-o eră aflată într-o continuă dezvoltare. Din absolut toate punctele de vedere. Iar tehnologia permite că această dezvoltare să fie din ce în ce mai rapidă. Cu toate acestea, foarte multe persoane nu iau în calcul un dezavantaj major: oamenii ajung, în mod involuntar, „dependenţi” de această tehnologie.

De aceea, mi-am pus întrebarea care constituie titlul acestui articol. Prin urmare, am făcut puţină cercetare pe Internet (ce ironic) legată de acest subiect.

Pentru început, trebuie să cunoaştem câteva cifre destul de importante. În anul 1995, mai puţin de 1% din populaţia planetei avea acces la Internet. În prezent, peste 3,5 miliarde de oameni, aproape 50% din populaţie, au conexiune la Internet, estimându-se faptul că acest număr creşte la fiecare secundă cu încă 10 persoane.

În România, lucrurile au evoluat puţin mai greu. În februarie, 1993, domeniul „.ro” a fost înregistrat pe serverele globale, iar pe data de 16 aprilie 1993, România avea, în mod oficial, conectivitate la Internet. În prezent, România are una dintre cele mai rapide conexiuni din lume, cu o viteză medie de 58,7 mbps, potrivit site-ului Akamai. De asemenea, în anul 2015, oraşul Ploieşti a fost pe locul 3 în lume din acest punct de vedere, cu o viteză medie de 102,35 mbps. Acest lucru a fost posibil datorită reţelelor de cartier apărute la jumătatea anilor ’90, acestea impunând standarde noi, pe care providerii de Internet trebuiau să le depăşească pentru a atrage cât mai mulţi clienţi. Astfel, conform Internet World Stats, în luna iunie a anului 2016, numărul total de utilizatori de internet pe teritoriul României era de aproximativ 11.000.000.

visit-bibomusic-co

Revenind la întrebarea pusă la începutul articolului, efectele unui astfel de scenariu nu ar fi chiar atât de „catastrofale” pe cât v-aţi aştepta. Din punct de vedere economic, consecinţele ar fi nesemnificative, conform unui studiu din anul 2008 condus de Scott Borg, CEO al ONG-ului „United States Cyber Consequences Unit”, membrii acestei organizaţii analizând diferite situaţii în care Internetul nu a fost la dispoziţia marilor companii din Statele Unite. Aceştia au ajuns repede la concluzia că economia ajuns la punctul în care astfel de incidente nu ar avea un impact mult prea mare.

Cu toate acestea, efectele unui astfel de incident s-ar resimţi, mai degrabă, în rândurile oamenilor obişnuiţi, consumatori de conţinut online. Conform lui William Dutton, profesor al Michigan State University, una dintre cele mai mari probleme este faptul că oamenii iau accesul la Internet „de bun”, neputându-şi imagina, cu toate acestea, viaţă fără acesta, întrucât acesta a infiltrat foarte multe aspecte ale vieţilor noastre de zi cu zi. Din punct de vedere psihologic, efectele unui astfel de eveniment ar fi apariţia sentimentelor de anxietate şi de izolare în rândul populaţiei, întrucât unul dintre scopurile principale ale Internetul este, până la urmă, comunicarea cu persoane aflate la distanţă. Recunosc, în rarele momente în care fie îmi uit telefonul acasă, fie îl las la încărcat, simt o oarecare nelinişte, că şi cum aş fi izolat de restul lumii.

Din nefericire, accesul la Internet nu este atât de sigur pe cât am crede. Teoretic, acesta poate fi întrerupt oricând prin diferite metode. Una dintre ele (şi probabil cea mai plauzibilă), este cea a atacurilor cibernetice în masă. Am discutat puţin despre siguranţă pe internet într-un articol anterior, însăun astfel de atac cibernetic este foarte greu de prevenit şi ar putea avea efecte majore în rândul populaţiei. Un exemplu bun în acest sens este virusul “I LOVE YOU”, apărut iniţial în Filipine în anul 2000, care a fost răspândit foarte repede prin intermediul e-mail-urilor, cauzând pagube de peste 5 miliarde de dolari la nivel global.

De asemenea, o altă metodă foarte plauzibilă de întrerupere a accesului la Internet este prin intermediul “kill switch-urilor”, acestea fiind deţinute de anumite guverne (să sperăm că nu şi al nostru, şi hai să nu le dăm idei) şi oferindu-le posibilitatea de a bloca populaţiei accesul la paginile Web. Guvernul egiptean a recurs la o astfel de metodă în anul 2011, în timpul „Primaverii Arabe”, pentru a face coordonarea mişcărilor protestatare mult mai dificilă. Cu toate acestea, cu cât o anumită ţară devine din ce în ce mai dezvoltată, cu atât este mai greu să blochezi accesul la Internet în mod complet.

În concluzie, în ciuda credinţei populare, pierderea conexiunii la Internet la scara largă pentru o zi nu ar trebui să fie considerat un scenariu „apocaliptic”, existând foarte multe metode de prevenire a acesteia şi, bineînţeles, posibilitatea revenirii acesteia într-un timp relativ scurt, fără apariţia unor efecte negative „catastrofale”. Cu toate acestea, sunt curios să aflu ce aţi face voi, cititorii acestui articol, dacă nu aţi avea Internet pentru o zi. Aștept părerea voastră în comentarii sau pe pagina de Facebook!          

Anunțuri

Tu ce părere ai..?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s