Nu exagerez deloc cu titlul. Ne mor apropiați. Ne mor colegi, prieteni, rude, pentru că uităm să le mai spunem o vorbă bună și să le zâmbim din când în când. Am devenit prea egoiști. Nu ne mai place să sprijinim sau să ajutăm, ne căutăm fiecare drumul cel mai bun și ne dorim ca restul să nu ne afecteze calea spre fericire și succes. Știu că v-am obișnuit cu informații cât mai concrete, dar ceea ce spun este că…

În 10 ani, în Prahova au avut loc peste 500 de sinucideri

536 de sinucideri mai exact, dintre care 89 au avut loc în municipiul Ploiești. Așa arată o statistică a Inspectoratului Județean de Poliție Prahova cu numărul de sinucideri care au avut loc în județ, respectiv în municipiu, din anul 2007 până la data de 5 ianuarie 2017, adică pe o perioadă de aproximativ 10 ani.

whatsapp-image-2017-01-10-at-16-15-19

De asemenea, județul Prahova s-a poziționat, o perioadă bună de timp, în topul județelor în care sinuciderile erau la ordinea zilei. Este un subiect delicat pe care aș fi vrut să îl abordăm încă de anul trecut, însă am luat decizia asta mult prea târziu. Poate mulți dintre voi nu vor lua acest lucru în serios, însă există persoane care chiar au nevoie de o vorbă bună și de susținere morală. Depresia nu trebuie neapărat să poată fi detectată cu ochiul liber. 

Am reușit să intru în discuție cu câteva persoane care au pierdut oameni dragi în acest mod. 

« Nimeni nu s-a interesat pentru că a dat impresia că se face bine »

„Avea probleme de depresie. Nu a fost prima tentativă. Faptul că nu s-a sesizat nimeni, deși se știa de asta, și că nimeni nu s-a interesat este pentru că și-a pus din nou masca de «sunt OK» și a dat impresia că se face bine. Pur și simplu e o întâmplare pe care încă îmi e greu să o percep ca fiind reală”, este ceea ce mi-a spus o colegă de-a unui tânăr prahovean care, din păcate, a cedat.

Motivele pentru care oamenii aleg să se sinucidă sunt diverse. Relațiie deficitare cu familia sau cu cei apropiați par a fi deseori ultimul strop dintr-un pahar plin. 

La o simplă căutare pe internet putem vedea că cifrele oferite de Inspectoratul Județean de Poliție Prahova (mulțumesc pe această cale pentru ajutor) sunt cât se poate de reale. 

Unul dintre cazurile care au rămas în amintirea prahovenilor este un caz petrecut în anul 2006, când Paula, o femeie de afaceri în vârstă de 36 de ani s-a urcat în mașina sa, o Kia Sportage, a condus până la marginea pădurii din Păulești, iar ajunsă acolo s-a dezbrăcat, și-a pus hainele în mașină și și-a dat foc. Arsurile de grad II și III au dus la moartea femeii. Situația financiară a familiei nu a fost niciodată o problemă.

Din păcate, cazuri de suicid se numără și în rândul tinerilor. Fiind un subiect complex, am cerut ajutorul doamnei Teodora Drăghicioiu, consilier școlar în cadrul cabinetului interșcolar de asistență psihopedagogică a Colegiului Național „Jean Monnet” din Ploiești.

Ce spune un consilier școlar despre cazurile de suicid în rândul tinerilor

«Familia trebuie să fie permanent aproape de copil, pentru că este cea care poate sesiza orice schimbare în comportament. Discuțiile cu dirigintele, cu profesorii sau cu consilierul școlii pot fi de ajutor pentru a înțelege dacă reacțiile, potențial depresive, există sau sunt doar dispoziții afective trecătoare (dorința de a atrage atenția, teribilism).

Din punctul meu de vedere, permanent trebuie să le spunem celor din jur că îi apreciem așa cum sunt, să îi valorizăm (apreciindu-i verbal sau/și material).

Atingerile fizice de tipul mângâierilor (chiar și superficiale) pot face minuni pentru unii subiecți care sunt dornici de a primi sau oferi, în felul lor, afecțiune. De asemenea, comunicarea trebuie inițiată sub forma unor întrebări sau îndemnuri de tipul: „În ultima vreme mi s-a părut că te comporți altfel decât în mod normal. Dacă vrei să vorbim, îți sunt aproape!”».

Ce le recomandăm părinților?

«Trebuie să încurajăm părinții să adreseze întrebări specialiștilor, să nu le fie rușine că nu știu cum să reacționeze la un moment dat atunci când copiii lor trec prin momente „altfel”… De fapt, de mult timp îmi doresc să propun o școală a părinților, pentru că am constatat că părinții uneori nu înteleg, nu au timp, nu au răbdare sau nu au dorința de a asculta și de a empatiza pentru că fuga constantă după resurse materiale este mult mai importantă.

Recent, un părinte mi-a întărit această idee, spunându-mi: „Are ce mânca, îmbrăca, unde dormi, cu ce merge la școală, chiar mai mult decât toți ceilalți copii din clasă. De ce e nemulțumit? Alerg toată ziua după bani, uneori nici nu ajung înainte de a adormi… dar fac toate astea pentru el!”. Copilul nu își dorea decât afecțiune, apreciere, încurajare, o discuție care să-i dărâme ideea de neputință și nereușită. Nimic mai mult!

Este foarte important ca părinții să îi încurajeze pe copii, chiar dacă aceștia nu manifestă predispoziție depresivă, ci doar tristețe, dezamăgire sau anxietate ușoară, spunându-le că îi acceptă așa cum sunt și că sunt acolo ori de câte ori au nevoie să vorbească cu cineva, indiferent de situație», a adăugat doamna Teodora Drăghicioiu, consilier școlar.

Mulțumesc IPJ Prahova și dna. consilier școlar Teodora Drăghicioiu pentru sprijinul acordat în conceperea acestui studiu.

Anunțuri

Un gând despre „STUDIU. Ignoranța pe care o manifestăm îi ucide pe cei dragi nouă

Tu ce părere ai..?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s