Unii ar spune că ne-am pierdut timpul. Noi zicem că a fost o zi productivă. Sâmbătă, alături de Herghe, am stat opt ore în tramvaiul 101 pentru a afla cum se vede totul când nu ai motiv să te grăbești. Nu am vrut să rămânem în același tramvai, pentru că pierdeam mult prea mult timp cât vatmanul era în pauză, așa că am ales să coborâm de fiecare dată la ultima stație și să luăm primul tramvai care circula pe traseu 101.

Ora 8:00

f1

La ora 8 ne-am urcat în primul tramvai, de undeva din centrul orașului. Abia treziți, cum probabil se observă pe fețele noastre, am păstrat liniștea pentru o perioadă de timp, până ne-am mai dezmeticit. Eram aproape singurii din tramvai, lucru care ne-a descurajat puțin.

foto2

Câteva minute mai târziu am observat pe scaunul din fața mea un fel de revistă și am zis să o răsfoiesc, poate trece timpul mai repede. Nu a fost wow, dar m-a captivat.

Ora 9:00

După ce ne-am mai plimbat puțin cu tramvaiul, am hotărât de comun acord că e nevoie de o pauză de cafea. Am coborât la ultima stație de la nord și am ales (la noroc) unul dintre cele cinci automate de cafea. După ce ne-am savurat băutura, am urcat în primul tramvai 101, spre Gara de Sud (și înapoi). Deși au mai urcat câteva persoane, drumul a fost liniștit. Ploieștenii se trezesc mai greu. Îi înțeleg perfect.

foto3

Ora 10:00

După ce cofeina și-a făcut efectul, am început să ne punem și noi pe treabă corespunzător. Eu încercam să observ ce se mai întâmplă prin cutia metalică mișcătoare, iar Herghe căuta noi articole pe care să le furăm de la Vice. Pentru că da, articolul ăsta e copiat și adaptat de acolo.

foto4

De aici a pornit firul discuțiilor dintre noi. Primul subiect a fost cel al ursului din Sibiu și de ce a fost împușcat și nu tranchilizat. Unii spun că ar fi fost adus special pentru a avantaja anumite organizații și a le dezavantaja pe altele. Herghe părea mult prea informat, așa că mai scoteam câte un „mhm” și încercam să îl ascult cu atenție. Poate voi folosi și eu detaliile astea într-o discuție, cândva, ca să arăt că-s cult.

Ora 11:00

La ora 11, tramvaiul era gol, din nou. Pentru a mai alunga din plictiseală, am început să vorbim despre actuala conducere a orașului. De aici am ajuns la starea degradantă a Parcului Municipal Vest și la câți bani s-au furat de pe urma tramvaielor.

foto5

A fost primul moment în care ne-am simțit ca niște pensionari care se plimbă toată ziua cu tramvaiul și care se plâng de starea orașului. Cu toate că era aproape ora prânzului, orașul mi s-a părut mai liber ca de obicei. Probabil pentru că era sâmbătă.

Ora 12:00

Am mai făcut un drum sau două cu tramvaiul, iar la ora 12:30 am coborât în aceeași stație din centru de unde am început „experimentul”. Am luat-o la pas spre centru pentru a lua prânzul. O jumătate de oră am petrecut-o într-un fast-food arhicunoscut, timp în care am mai făcut rost de puțină energie din clasica porție de piept de pui și cartofi prăjiți. Herghe a luat o pauză de la cercetările noastre și a tras un pui de somn „după masă”.

foto6

Ora 13:00

Am fost puțin surprinși când soarele a început să bată din ce în ce mai tare și să încălzească atât aerul de afară, cât și pe cel din interiorul tramvaiului. Cu toate astea, ne-am bucurat. Dacă ploua ne lua somnul (iar).

foto7

Lumea din tramvai a început să vorbească din ce în ce mai tare, iar atmosfera din mijlocul de transport a fost din ce în ce mai animată. După ce Herghe s-a trezit, ne-am continuat discuția și am ajuns la incidentul din „Colectiv” și la marșul pe care vor unele persoanele să îl organizeze la finalul acestei luni. Nu prea am picat de acord cu ideea lor, dar cine suntem noi, oare, să judecăm?

foto8

Tot pe la 13 am „prins” primul control… și singurul. Noi am scăpat ieftin, că aveam cu ce, dar un băiat în albastru cred că a fost prins fără. Nu am înțeles dacă era „pilos” sau nu, că tot insista să sune pe cineva, însă după incident, controlorii l-au lăsat să coboare la prima  stație, fără să îl taxeze. Ori asta, ori a plătit amenda pe loc, deși nu cred. Probabil greșesc. Probabil că nu. Cine n-are pile, să-și cumpere!

Ora 14:00

După încă o pauză de cafea în stația din nord, de la același automat, am început să vorbim despre spitalul care se afla chiar peste drum de noi. Puțin dezamăgiți de starea lui, am urcat în tramvaiul care abia ajunsese în stație.

foto9.jpg

În tramvai s-a lăsat, din nou, liniștea. La un moment dat îl aud pe Herghe cum murmură: „de ce am acceptat să fac asta?M-am prefăcut că nu îl aud.

Ora 15:00

La câteva minute după ora 15, pe scaunul de lângă noi se așază o doamnă cu o pisică într-un fel de coșuleț. În momentul ăla am pus pauză discuțiilor inteligente cu Herghe pentru că mă tot holbam la bietul animal.

foto10

La câteva minute după, un telefon începe să emită manele prin tramvai, moment în care am fost nostalgici și ne-a luat dorul de clipele când Salam concerta în România. Mai bine îl păstram pe Florinel și renunțam la cumințenie. Măcar el ținea susținea economia țării.

Ora 16:00

foto11.jpg

La finalul călătoriei am încercat să formulăm o concluzie. Suntem de părere că orașul nu se află într-o stare extraordinară, din diverse puncte de vedere. Pe de altă parte, oamenii s-au obișnuit să privească partea urâtă a lucrurilor. Mulți am uitat să ne aruncăm ochii pe fereastră și să observăm ce se află în jurul nostru… poate pentru că lumea în care trăim e într-o continuă fugă.

Anunțuri

Un gând despre „REPORTAJ FOTO: Am stat 8 ore în tramvai ca să văd cât mă țin nervii

Tu ce părere ai..?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s