Portarii de la școli și de la licee au datoria de a nu lăsa orice dubios să pătrundă în spațiul sacru al unității de învățământ pentru a nu perturba aromonia profesor – elev. Cu siguranță, portarii au salvat de multe ori situația, ei fiind principalul motiv pentru care școlăreii nu sunt alergați prin curtea școlii de pedofili feroce și pentru care au explodat atât de puține licee de-a lungul vremii. 

Din câte cunosc, portarii nu fac parte din niciun fel de poliție, însă colaborează cu organele. Portarii de la liceul meu, de exemplu, își fac treaba exact cum scrie în fișa postului, pe un ton amabil și prietenos. Desigur, nu peste tot e la fel. În alte părți, portarii încearcă să se compare cu gardienii de la penitenciare din serialele cu Wentworth Miller. 

Am ajuns la concluzia asta după ce un străjer al unui colegiu din centrul orașului a încercat tehnici de intimidare cu mine. Din păcate, de data asta nu i-au ieșit strategiile.

Odată cu alegerile pentru Consiliul Elevilor, candidații au început să își pregătească materialele pentru campania electorală. Pentru că-s băiat bun, mi-am ajutat mai mulți colegi din diferite licee cu niște fotografii pentru afișe și flyere. Așa s-a întâmplat și în povestea noastră:

La intrare am discutat cu portarul aflat pe tură că vrem să facem două-trei fotografii în curtea liceului, în scop nobil. Aflat pe la vreo 35 de ani, probabil a înțeles, fiind de acord. La plecare, în momentul în care talpa mea intersectează segmentul imaginar dintre cei doi stâlpi ai porții, santinela noastră se activează ca în filmele cu robocop și strigă violent:

„Alo, băiatu’, unde te duci?”

Mă întorc spre cutia de beton în care își făcea veacul și îi explic, zâmbind, că-s din alt liceu și că am vorbit acum 15 minute pentru niște poze. Mă gândeam că poate a uitat.

Cu o față de mafiot aflat la început de drum, portarul nostru chel, îmbrăcat într-o vestă reflectorizantă (similară cu vesta celor de la drumuri și poduri, dacă mă întrebați pe mine) își păstrează tonul arogant și îmi murmură: „Nu te mai întorci atunci”. Crezând că mă întreabă dacă mai revin pentru poze, îi răspund: „Ba da, dacă mai e nevoie, mă întorc”.

În clipa aia, străjerul liceului setează faza lungă și sare de pe scaunul în care era înfipt. Aterizează la câțiva centimetri de mine și se răstește cu un aer de superioritate:

„Ți-am zis că nu te mai întorci. Să nu te mai prind pe aici!”

În clipa aia m-am simțit puțin vinovat, exact ca un deținut căruia i s-au retras toate drepturile.

După episodul ăsta am stat puțin să mă gândesc: oare elevii din respectivul liceu sunt tratați la fel? Cum suportă un astfel de comportament? Cum agreează conducerea liceului așa ceva? De ce nu ia nimeni măsuri? În câte alte licee sunt confundați elevii cu deținuții? Liceele nu erau instituții publice? 

Probabil nu vom afla niciodată răspunsurile la aceste întrebări.

Anunțuri

3 gânduri despre „Portarii școlilor fac din ce în ce mai rar diferența între elevi și deținuți

Tu ce părere ai..?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s