Povestea unui fost profesor

În ziua de azi, modul în care majoritatea persoanelor privesc taximetriștii nu reprezintă mereu cea mai corectă perspectivă. Stereotipurile de genul celui de mai sus ne îngreunează comunicarea și nu ne permit să vedem realitatea și cu mintea, nu doar cu ochii.. ăsta e un lucru pe care l-am învățat tot de la un profesor.Ca să nu trag foarte mult de cuvinte, pentru că știu că nu te interesează ce mi-a predat profa în clasă, o să trec cât mai rapid posibil la povestit.

În graba mea spre una dintre activitățile CJE-ului am ales un taxi aleatoriu și m-am așezat rapid pe scaunul din dreapta șoferului, fără ca măcar să țin contă de firmă, de mașină sau de alte criterii ce se numesc tot stereotipuri. După ce i-am spus unde trebuie să ajung, la mai puțin de 20 de secunde distanță de stație, m-am trezit într-o conversație al cărui subiect reușea să mă atragă din ce în ce mai tare la fiecare 10 metri parcurși. Taximetristul aflat la volan avea în jur de 60 de ani, păr cărunt, era destul de scund, iar dicția lui era deosebită. Nu, nu vreau să îl dau în urmărire, vreau doar să îmi continui povestea…

„avea în jur de 60 de ani, păr cărunt, era destul de scund, iar dicția lui era deosebită”

Era deschis și știa să comunice cu străinii, iar asta nu cred că scrie în fișa postului. Adevărata conversație a început abia atunci când, după ce i-am povestit despre CJE, i-a scăpat un mic detaliu care mie a reușit să îmi atragă atenția.. actualul taximetrist este un fost profesor. Deși nu părea cea mai plăcută etapă a vieții lui, am insistat să îmi povestească CUM.

Exact, din cauza salariului. În anii ’90 și-a dat demisia din postul de profesor de fizică dintr-un liceu care astăzi se află în topul unităților de învățământ din Ploiești, iar odată cu acesta a părăsit întreg sistemul educațional. Îi plăceau și încă îi plac copiii, îi simțeam în voce căldura cu care îmi povestea despre ultima clasa pe care a avut-o la ora de dirigenție. A regretat faptul că a trebuit să își dea postul de profesor pentru unul de inginer pentru un trai mai bun.

„îi simțeam în voce căldura cu care îmi povestea despre ultima clasa pe care a avut-o la ora de dirigenție”

După anii ’90 a plecat din sistem și din țară pentru un post în străinătate și a lucrat o perioadă ca inginer în industria auto. În timp salariul a scăzut și a ajuns să fie mai mic decât leafa unui profesor. Nemaiavând altă posibilitate a rămas în domeniu și s-a angajat ca șofer de taxi, salariul fiind invers proporțional cu munca depusă și cu atenția necesară fiecărei zi de lucru.

Poate că nu ar mai trebui să facem generalizări de genul, nu crezi?

Anunțuri

Tu ce părere ai..?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s