6 luni de P1

Un titlu mai bun nu am gasit.. am preferat sa nu fie ceva foarte sugestiv sau ceva extrem de previzibil. Nu stiu daca te-ai prins despre ce e vorba in articolul asta… in principiu as vrea sa povestesc despre primele sase luni de scoala, asa cum nu am mai facut-o pana acum (adica fara sa am vreo idee anume pe care sa o dezvolt).

Prin articolul asta nu o sa incep sa povestesc toate peripetiile mele de la inceputul anului pana in prezent, ba din contra, o sa fiu mai zgarcit in detalii decat ati crede. Nu vreau sa transform blogul sau aceasta postare intr-un e-book ieftin inspirat din cartile cu povesti ce il au ca protagonist pe Mos Craciun (sau pe prietenii lui..).

M-am gandit ca ar fi momentul sa scriu un articol pe tema asta in momentul in care cateva colege de clasa mi-au atras atentia asupra faptului ca .. „ar fi fain sa scrii si despre noi un articol pe blog”. Avand in vedere ca am promovat pe platforma asta pana si prosoapele de bucatarie si tot aici am reusit sa imi pun in cap si majoritatea soferilor angajati de tce, un alt articol hranit din frustrarile mele si dezvoltat de timpul liber de care abuzez nu ar mai deranja pe nimeni.

In cazul in care nu mi-ati urmarit postarile anterioare, invat intr-o clasa ce are in total 28 elevi, 26 fete (da, pedagogie….nu, nu ma fac educatoare). Cum am aflat ca am intrat in clasa respectiva, nu m-am putut abtine sa nu incerc sa imi cunosc viitori colegi si am reusit sa ma intalnesc cu o parte din ei inaintea inceperii anului scolar.

La 6 luni dupa inceperea scolii am realizat ca parerea pe care mi-am facut-o despre fiecare persoana in parte la inceput s-a dovedit a fi una gresita. Mai exact, fiecare persoana care la inceput mi-a lasat o impresie proasta despre sine, mi-a dovedit pe parcurs ca e fix invers (..mai nasol de persoanele alea care la inceput mi-au lasat o impresie buna si nu au reusit sa si-o mentina in ochii mei).

In astea sase luni am reusit sa ma atasez de anumite persoane si sa ma inteleg foarte bine cu ele..sa nu mai zic ca am reusit sa gasesc persoane pe care am inceput sa le respect fara sa imi fie impusa chestia asta de anumite reguli sau norme. Mai mult decat atat, pot spune ca am nimerit in cea mai misto clasa din tot liceul.. si imi asum fiecare cuvant din propozitia anterioara, fara vreo indoiala.

De ce spun asta? Pentru ca termenii de clasa si colectiv au ramas in urma, fiind inlocuiti de cuvintele familie si incredere intr-un timp relativ scurt. Aici am intalnit primele persoane pe care daca le suni in timpul pauzei din cadrul programului si le intrebi „Alo, ce am avut de scris la latina, ca eu nu mi-am facut tema..”, in loc sa iti ofere (doar) raspunsul asteptat, isi continua ideea cu „zi cum arata caietul tau de latina ca iti scriu eu pana ajungi in clasa ca nu e mult”. Da, exista persoane care se ofera sa faca asta, de buna voie.. fara sa astepte nimic in schimb. Doamne-ajuta ! Am nimerit unde trebuie !

Cu cel mai mare drag as da si nume, dar nu imi permit aici.. nu mi se pare ok sa precizez numele anumitor persoane intr-un articol de genul. Vorba aia.. „What happens in Vegas, stays in Vegas”.

Am gasit si o poza simpatica facuta dupa episodul cu Secret Santa, versiunea P1.. evident, mai sunt si alte poze simpatice, dar in asta apar si eu :))

Anunțuri

2 gânduri despre „6 luni de P1

Tu ce părere ai..?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s